Acesta este numărul icoanelor ce trebuie să le ai în casă! Cea mai importantă, care aduce în casa ta:

Acesta este numărul icoanelor ce trebuie să le ai în casă! Ce icoană nu e bine să lipsească din casa ta! Mare, mare atenție!
Câte icoane trebuie să ţină un credincios în casa sa?
Am văzut în casele credincioşilor două variante: ori au icoane în toate camerele, şi este foarte bine să avem măcar o iconiţă în fiecare cameră, ori au un colţ al icoanelor. La cineva am văzut o cămăruţă special rezervată, un adevărat altar, probabil că acolo îşi făcea rugăciunile, cu multe icoane, majoritatea dintre ele de valoare. Să împopoţonăm casa cu icoane nu are rost. O icoană într-o cameră e suficient, cred eu, iar dacă vrem să ne facem un altăraş, sigur că putem, dar spaţiul respectiv să fie rezervat numai pentru aşa ceva. Altfel, ele tind să se banalizeze.

Când te rogi în faţa icoanei Maicii Domnului şi a Mântuitorului, ţi-e concentrată mintea la aceştia. Când ai mai mulţi sfinţi, nu ştii cui să adresezi rugăciunea şi la care să te uiţi mai întâi. Rugăciunea este mai puternică atunci când este spusă în faţa icoanei. Icoanele ajută să ne reprezentăm persoana căreia ne închinăm. Stăm în faţa icoanei Maicii Domnului, dar nu credem că acea icoană este Maica Domnului. Este asemenea unei fotografii a mamei, pe care o privim şi avem impresia că stăm de vorbă cu ea, chiar dacă mama este departe. Aşa se întâmplă şi cu icoana. Nu cinstim materia, ci persoana reprezentată. Icoanele ne ajută ca să ne concentrăm mai uşor la persoana respectivă simbolizată acolo.

Icoana Mântuitorului nu trebuie să lipsească din casă, pentru că El este cel căruia ne adresăm în toate rugăciunile noastre. Tot cultul ortodox este adresat Mântuitorului. În fiecare casă trebuie să existe măcar o icoană a Mântuitorului. Dar pietatea, şi evlavia populară, este mult mai apropiată de Maica Domnului, fiindcă o simt ca pe o mamă, căruia i se roagă mai cu încredere, cu nădejde, uneori cu mai mult curaj. Maica Domnului, fiind cea mai mare mijlocitoare pentru noi, oamenii de pe pământ, atunci ea este cea căreia îi adresăm rugăciunile cele mai dese. De aceea, nu întâmplător, icoana Maicii Domnului se regăseşte în cele mai multe case. Dacă fiecare familie are un sfânt patronal, atunci e normal să ţină şi icoana sfântului respectiv. Dacă au numele unui sfânt, neapărat îi poartă şi icoana în casă, pentru că acela este protectorul lor în chip deosebit. Nu contează ce icoane avem, important este să avem icoane sfinte, care sunt modele pentru viaţa noastră creştină.

Care este importanța icoanelor în viața credincioșilor?

Sfinții ne devin modele de sfințenie pe care trebuie să le urmăm, pentru a ajunge să gustăm și noi din fericirea Raiului. Și vedem, astfel, că icoanele mai îndeplinesc în viața creștinului un rol important – unul liturgic sau cultic.

Așa cum afirmă Sfinții Părinți, „ceea ce Scriptura ne spune prin cuvinte, icoana ne anunță și ne face prezent prin culori”. Sfânta Scriptură ne vorbește despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu, care a venit în lume să ne mântuiască – și, același lucru îl face și icoana. De altfel, între actul întrupării și icoană este o legătură atât de strânsă, încât Sfântul Teodor Studitul afirmă, în contextul disputelor iconoclaste că, „cel care respinge icoana, respinge în cele din urmă și taina întrupării Cuvântului”. Știm că Întruparea Fiului lui Dumnezeu este fundamentul și rațiunea reprezentării și cinstirii icoanelor: dacă Iisus Hristos nu ar fi luat chip de om, noi nu am fi putut să-L reprezentăm în icoane. Iar în ceea ce privește reprezentarea sfinților, nici aceasta nu ar fi fost posibilă, tocmai pentru că prin opera lui Dumnezeu, de răscumpărare a neamului omenesc, omul a primit posibilitatea de a deveni sfânt.

Sfinții ne devin modele de sfințenie pe care trebuie să le urmăm, pentru a ajunge să gustăm și noi din fericirea Raiului. Și vedem, astfel, că icoanele mai îndeplinesc în viața creștinului un rol important – unul liturgic sau cultic. Noi ne rugăm lui Dumnezeu și sfinților prin intermediul icoanelor, căci acestea predispun la dialog cu divinitatea și răspund unei anumite nevoi de concret a omului. Din acest motiv se obișnuiește să se picteze bisericile, iar credincioșii să aibă icoane în casele lor.

Un al treilea rol al icoanei ar fi cel pedagogic. Fiind pictate după un anumit canon, icoanele pun înaintea ochilor privitorului evenimente din istoria mântuirii neamului omenesc, inspirate fie din Sfânta Scriptură, fie din viețile sfinților. Sfântul Grigore cel Mare spune că „icoanele sunt pentru cei neînvăţaţi ceea ce Sfânta Scriptură este pentru ştiutorii de carte”. Prin aceste cuvinte nu trebuie să înțelegem că icoanele ar folosi doar neștiutorilor. Sfântul vrea să scoată în evidență importanța deosebită a icoanelor, pe care le așează pe același piedestal cu Sfânta Scriptură. O icoană folosește și din punct de vedere pedagogic tuturor creștinilor, pentru că oferă o altă perspectivă, o perspectivă văzută a Cuvântului lui Dumnezeu.

Părintele Constantin Necula: Încearcă să privești paharul de sus… Așa, te liniștești

Părintele Constantin Necula: Încearcă să privești paharul de sus… Așa, te liniștești
Cum putem învinge frica de eșec?

Cu eșecul. Cu moartea pe moarte călcând… Moartea lui Hristos pare un eșec fundamental. Toți, acolo, în Vinerea Mare, așa au crezut. Ei bine, imaginea aceasta a eșecului total care se convertește apoi în darul total al Învierii Mântuitorului Hristos ar trebui să vă pună pe gânduri.

În general, încercați să priviți paharul de sus. Știți? Că, dacă îl priviți din lateral, totdeauna mai e loc. Și dacă e plin, tot am mai băga ceva. Dar când îl privești de sus, pare plin. Așa, te liniștești.

Părintele Constantin Necula
„Cum să ieșim din mediocritate”.
***

Rugăciune de mulţumire către Maica Domnului

Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău! Iartă-mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţă că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot ajutorul Tău! Şi eu Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Amin!
***

Rugăciune de mulțumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu

Doamne, Iisuse Hristoase, Dum­ne­zeul nostru, Dumnezeule a toată milosti­vi­rea și îndurarea, Care ai ne­­măsurată milă, nespusă și neajunsă iubire de oa­meni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică și cu cutremur, aduc Ție mul­țu­mire pentru binefa­cerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău.

Te slă­vesc, Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și Făcător de bine. Și iarăși căzând înaintea Ta, Îți mulțu­mesc și cu smerenie mă rog nemăsu­ratei și negrăitei Tale milostiviri ca și de acum înainte să-mi dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine și de aproapele meu. Izbăvește-mă de tot răul și necazul. Dăruiește-mi liniște. Și mă învrednicește ca în toate zilele vieții mele totdeauna mulțu­mire să-Ți aduc și să grăiesc și să cânt cele preabune Ta­tălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
***

Rugăciune de mulţumire pentru însănătoşire

De binefacerile Tale ca un rob nevrednic învred­nicindu-mă, mulţumire Îţi aduc Ţie, Dumnezeule al îndurărilor şi a toată milostivirea, că nu ai trecut cu vederea cererile mele, ci mi-ai arătat iubirea Ta de oameni. Grele au fost încercările prin care am trecut, şi teama m-a cuprins că nu voi şti să le stau împotrivă. Ştiam că neputinţa mea este mare, dar m-ai făcut să simt că mai mare este dragostea Ta faţă de tot omul care Te cheamă în ajutor. Preadulce Iisuse, aşa cum ai împlinit cererile mele, aşa întăreşte-mă să plinesc şi eu poruncile Tale cele sfinte. Precum nu ai şovăit a tămădui trupul meu, aşa nu şovăi a curăţi şi sufletul meu de toată întinăciunea. Căci ce folos voi avea dacă trupul va avea sănătate, dar sufletul va fi cuprins de boală? Sau ce folos voi avea dacă până la sfârşitul vieţii pământeşti trupul meu nu va cunoaşte boala, dacă după Înviere va fi pradă durerilor? O, să nu-mi pun nădejdea în sănătatea trupului, ca să nu fiu ruşinat. Căci cine se laudă cu sănătatea poate fi smerit de Dumnezeu prin amară suferinţă. Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât în numele Tău, Doamne, Dumnezeul meu. Îndrăznesc să Te rog, Preabunule Doamne, ca ori de câte ori furtuna încercărilor se va abate asupra sufletului meu, să mă ajuţi aşa cum m-ai ajutat şi de data aceasta. Pentru că în afară de Tine nu pot afla izbăvire. Mulţumindu-Ţi iară şi iară pentru facerile Tale de bine, pentru cele arătate şi cele ascunse, Te rog ocroteşte cu harul Tău pe tot poporul binecredincios, pe toţi cei ce iubesc Biserica Ta şi defăimează învăţăturile pierzătoare de suflet, ca să Te lăudăm şi să Te slăvim în vecii vecilor. Amin.

Care este diferența între ortodocși și catolici? Părintele Paisie ne spune adevărul pe care puțini îl cunosc

Pe staretul Paisie l-am cunoscut in anul 1969. Eram un grup de studenti si am vizitat Sfantul Munte in Saptamana Luminata. In vremea aceea Staretul locuia la Chilia “Cinstita Cruce” de langa Manastirea Stavronikita. L-am vizitat acolo si, asa cum stateam, unul dintre noi, care il cunostea, i-a spus:

– Gheronda, spune-ne ceva!

-Ce sa va spun, mai copile? Eu sunt un nimic. Ce puteti lua de la mine?

A doua oara cand am vizitat Sfantul Munte, am mers din nou la Staret. Chilia lui era asezata intr-un loc, pe care, daca nu-l stiai, nu puteai s-o afli. Pe atunci circula zvonul potrivit caruia chilia Staretului, dar mai ales bisericuta unde se ruga, raspandea buna mireasma. Staretul nu-i tinea pe vizitatori multa vreme. Ceea ce imi amintesc din vremea cand s-a mutat de la acea chilie si s-a stabilit la Panaguda, a fost urmatoarea intamplare: Odata, pe cand eram si eu acolo, a venit Parintele Placide, care mai inainte fusese catolic si care dupa aceea s-a botezat ortodox, a devenit monah si apoi ieromonah, si se gandea sa faca o manastire.

Acesta l-a intrebat pe Staret ce ar trebui sa aiba tinerii care doresc sa devina monahi, infranarea sau rugaciunea? Si care trebuie sa fie crieteriile alegerii lor? Atunci Staretul i-a raspuns:

-Sa cauti la acesti tineri ravna pentru nevointa!

Parintele Placide i-a mai pus o intrebare, de data asta dogmatica:

– Care este diferenta intre ortodocsi si catolici?

Asa cum stateam cu totii afara in curte, Staretul l-a intrebat:

– Vezi aceasta casa?
– O vad.
– Daca scoatem mortarul care exista intre pietre, cu ce se vor mai tine ele? aceasta au facut catolicii. Au scos intaritura si au subrezit cladirea bisericii.

– Gheronda, dar ce se intampla cu protestantii? a intrebat din nou parintele Placide.
– A, acestia au fost mai “destepti”. Au scos si pietricelele ce existau printre pietrele mari, iar acum incearca sa le sprijine una de alta. Dar aceasta inseamna ca nu exista nicio cladire.

Astfel, in putine si simple cuvinte, Staretul a vorbit despre marile subiecte si diferente dogmatice.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, Marturii ale inchinatorilor de Nicolae Zurnazoglu, Ed. Evanghelismos, Bucuresti 2006

Paraclisul Sfântului Mare Făcător de minuni Efrem cel Nou! Azi, de ziua, spune-l cu toată dragostea! Face minuni mai presus de cuvinte!

Paraclisul Sfântului Mare Făcător de minuni Efrem cel Nou! Azi, de ziua, spune-l cu toată dragostea! Face minuni mai presus de cuvinte, pentru oricine îi cere ajutorul, oriunde s-ar afla!
Paraclisul Sfantului Efrem cel Nou
Sfantul Efrem cel Nou este praznuit pe 5 mai, ziua in care a primit moarte muceniceasca, si in 3 ianuarie, ziua aflarii sfintelor sale moaste.

Acest paraclis se citeste sau se canta, la vreme de mahnire, de boala, de primejdie ori de grea suferinta.

Preotul da obisnuita binecuvantare, zicand:

Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Slava tie, Dumnezeul nostru, slava tie.

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te Salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori).

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste (de trei ori).

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in Ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in Cer, asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne mantuieste de cel rau.
Preotul: Ca a Ta este imparatia, puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieste (de 12 ori).

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostrum Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru (cu trei inchinaciuni).

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri.Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine imi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua; bine este cuvantat Cel Ce vine intru numele Domnului (de trei ori).

Troparul si condacul Sfantului Efrem, glasul al 3-lea:

Ai stralucit ca soarele pe Colina Neprihanitilor si ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dandu-ti sufletul sub loviturile necredinciosilor, Sfinte Parinte Efrem, Mare Mucenic al lui Hristos. Pentru aceasta, ai facut ca dumnezeiescul har sa se reverse neincetat spre cei ce cu evlavie iti striga tie: slava Celui Ce ti-a daruit putere, slava Celui Ce ti-a daruit harul tamaduirilor, slava Celui Care da tuturor tamaduiri prin tine.

Pe Colina Neprihanitilor te-ai intarit vietuind intru nevointa, Parinte de Dumnezeu inteleptite, si de acolo ai purces pe calea muceniciei. Pentru aceasta, Cel Care daruieste lumii viata cu indoita cununa te-a incununat, Mare Mucenice Efrem, si te-a daruit noua ca in tot locul sa te avem ajutator si sa te rugam cu staruinta: miluieste-i pe cei ce te cinstesc pe tine.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

A Nascatoarei de Dumnezeu:
Pe tine, cea care ai mijlocit mantuirea neamului omenesc, te laudam, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara, caci cu trupul pe care l-a luat din tine, Fiul tau si Dumnezeul nostru prin Cruce a biruit moartea si ne-a izbavit pe noi dintru puterea stricaciunii si a intunericului celui vesnic.

Psalmul 50:

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie Unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, ca sa te indreptatesti intru cuvintele Tale si sa biruiesti cand vei judeca Tu. Ca iata, intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata, adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de totnu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta Sionului si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Canonul Sfantului Efrem cel Nou

Cantarea I, glasul al 8-lea

Irmos:
Apa trecandu-o ca pe uscat si din rautatea egiptenilor scapand israeliteanul, striga: Izbavitorului si Dumnezeului nostru sa-I cantam.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Din varsta tinereasca ai iubit frumusetea cereasca si rugaciunea cea de taina si indreptandu-ti pasii spre manastirea Buneivestiri, prin indelungata nevointa calugareasca si apriga osteneala a muceniciei ne-ai luminat pe noi cu vestea cea buna a vietuirii si a minunilor tale, dumnezeiescule Efrem.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Ca si un neclatit pom al vietii ti-ai tintuit privirea spre cele de Sus, rabdand cu blandete si marinimie chinurile cele cumplite ale martiriului. Iar cei care te cazneau, fiind robi ai mortii launtrice, navaleau si azvarleau in tine cu rodurile beznei si ale cruzimii, ramanand orbiti intru impietrirea lor si nepricepand ca aceeasi dragoste care iti dadea tie putere le-a daruit si lor fiinta.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cunoscand prin dar si faptuire smerenia Domnului Hristos, ti-ai tainuit sfintele oseminte in sanurile pamantului, Sfinte Parinte Efrem, iar prin rugaciunile tale cele fierbinti, in taina ai indreptat umbletele multora care porneau spre taramul nelegiuitei mandrii si spre adancul pacatului.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

A Nascatoarei de Dumnezeu:

Cu umilinta cadem inaintea ta, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, caci suntem cuprinsi deopotriva de neputinta sufletului si a trupului, dar tu, ca una care esti Maica si Fecioara, prin marea ta milostivire daruieste-ne izbavire din asuprirea necazurilor si a bolilor celor de multe feluri.

Cantarea a III-a

Irmos:
Doamne, Cela Ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica, Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta, ca Tu esti marginea doririlor si credinciosilor intarire, Unule, lubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Privind Preabunul Dumnezeu la veacul nostru si vazand cat de mult ne-am inrait si cat s-a slabanogit firea omeneasca, a descoperit lumii sfintele tale moaste, Cuvioase Mucenice Efrem. Trimis ai fost de Sus sa ne fii mangaietor prin faptele tale minunate, iar prin tamaduiri sa ne vindeci si sa cureti fetele noastre manjite de pacat si deznadajduire.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Sfinte Mare Mucenice Efrem, nu inceta sa te rogi pentru noi inaintea Domnului si Mantuitorului nostru lisus Hristos, Cel pe Care atunci cand vietuiai pe pamant L-ai vazut ascuns intru evanghelicestile porunci, iar acum iI vezi fata catre fata intru stralucirea smereniei si a dragostei Sale dumnezeiesti.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

La praznicul Sfintei Cruci te-ai nascut in lume dintru dureri de maica, iar prin durerile cele multe ale rastignirii tale mucenicesti ai inceput a praznui nasterea ta pentru Viata cea Vesnica. Intru acestea fiind preamarit de Dumnezeu, te rugam sa ne binecuvintezi si pe noi, pecetluindu-ne cu semnul Sfintei Cruci, intru care sa biruim cu biruinta nemincinoasa.

Si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

A Nascatoarei de Dumnezeu:
Preacurata Fecioara, in cuptorul patimirilor celor de multe feluri aflandu-ne, catre tine ridicam glasul nostru si strigam: Preasfanta Maica a lui Dumnezeu, miluieste-ne cu darul Aceluia pe Care L-ai nascut in chip feciorelnic.

Stihiri:

Putred si gaunos s-a facut omul prin gustarea din pomul cunostintei binelui si raului, iar tu, Sfinte Parinte Efrem, intru sangiuirile muceniciei te-ai facut urmator al Stapanului Hristos, daruind tainica imbratisare firii omenesti. Prin dumnezeiasca iconomie trupul tau a fost ascuns in scorbura copacului ca noua,
celor orbiti de moarte, sa ne fie samanta si seva a Pomului Vietii Vesnice cel pururea infloritor si roditor.

Biruind focul patimilor trupesti si izbandind intru parjolul muceniciei, ne daruiesti roua rugaciunilor tale, Preacuvioase Parinte Efrem, si ne scoti din aprinderea poftelor si a multor primejdii.

Este cu neputinta sa moara cel care ii urmeaza intru adevar Stapanului Hristos, si intru aceasta putere venind tu in mijlocul nostru, Parinte Efrem, cu indrazneala marturisim tuturor, graind: Sfantul este intru totul viu!

Preotul zice ectenia: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule… la care ii pomeneste pe cei pentru care se face paraclisul. Daca paraclisul se savarseste fara preot, aici vom zice: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, Mare Tamaduitor si Facator de minuni, milostiveste-te spre robii tai acestia… si pomenim numele celor pentru care ne rugam.
Doamne miluieste (de 12 ori).

Apoi preotul zice ecfonisul: Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sedealna, glasul al 4-lea:

Prin puterea dragostei lui Hristos, pacatele, betesugurile, neputintele si sfasierile noastre launtrice le iei asupra ta, preablandule Parinte Efrem, si intru acest chip stai inaintea Tronului Dumnezeirii, invesmantat cu preaslavita haina a smereniei. Pentru aceea te rugam sa ne tamaduiesti pe noi, indulcindu-ne cu o picatura din dumnezeiescul tau har, ca sa nu fim biruifi de mahnirea cea amara care ne intampina in multe feluri.

Cantarea a IV-a
Irmos:
Tu esti intarirea celor ce alearga la Tine, Doamne, Tu esti lumina celor intunecati si pe Tine Te lauda duhul meu.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Inalta cugetul meu cel pamantesc si daruieste-mi tamaduire trupului, dumnezeiescule Efrem, invrednicindu-ma si pe mine de indulcirea milostivirii si a ocrotirii tale parintesti. Pazeste-ma intru acoperamantul trezviei tale si fii pogorator prunciei mele sufletesti, caci tu insuti cunosti ca nu pot bea decat laptele duhovnicesc al minunilor tale, iar pentru painea cea coapta in focul nevointei si al muceniciei tale inca nu am dinti.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Preacuvioase Efrem, in valtoarea acestei lumi te afli in chip tainic si le iesi in intampinare celor care iti pun inainte neputintele si bolile cele de multe feluri. Grabnic este ajutorul tau, Parinte, si pe nimeni nu treci cu vederea dintre cei ce ti se roaga cu credinta, ci cu buna mireasma a tamaduirilor ii indrepti catre Imparatia Cerurilor.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Cunoscand slabiciunea firii omenesti si stiind dintru pustniceasca nevointa cat poate fi de adanca si de cumplita mahnirea deznadajduirii, dai grabnica ajutorare celor doborati de intristare, biruindu-l inca o data pe cel care arunca samanta mortii si este potrivnicul neamului omenesc.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

A Nascatoarei de Dumnezeu:
Preasfanta Maica a lui Dumnezeu, fii noua milostiva si starpeste deznadejdea sufletelor noastre, picurandu-ne in inimi dar si pricepere pentru a vedea cat de mare este taina prin care Dumnezeu Fiul S-a facut om pentru mantuirea neamului omenesc.

Cantarea a V-a
Irmos:
Lumineaza-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale si cu bratul Tau cel preainalt; pacea Ta da-o noua, lubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Vindecandu-ne de multe suferinte si de nenumarate boli, toate durerile noastre le iei asupra ta, Parinte Efrem, inmultind in acest chip durerile tale mucenicesti, dar biruindu-le prin dumnezeiasca putere a Invierii. Nu inceta sa ne incredintezi pe noi de mila ta cea mare, ca sa nu fim covarsiti si biruiti de deznadejdea noastra cea de toate zilele.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Ti-ai plecat cugetul inaintea Voii lui Dumnezeu cand chinuitorii tai s-au apropiat de tine cu taciunele cel aprins, iar atunci cand ei, fiind turbati de cruzime, ti l-au infipt in pantece, intru potirul durerilor tale Preadulcele lisus a revarsat din vinul cel nou care se da tuturor celor care ravnesc a se adapa din taina cea mare a dragostei si a smereniei dumnezeiesti.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Preacuvioase Mucenice Efrem, primind in pantecele tau taciunele cel aprins al necredinciosilor, ai plinit porunca iubirii vrajmasilor si lacrimand pentru chinuitorii tai, ai cerut pentru ei iertare de la Dumnezeu, ca unii care sunt fii ai Evei celei care s-a supus mortii. Pentru acestea, indraznim a-ti striga: Miluieste-ne in dar pe noi, neputinciosii!

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
A Nascatoarei de Dumnezeu:
Stramoasa s-a atins de lemnul cunostintei binelui si raului, iar mana ei nu s-a mai aprins de focul cel duhovnicesc, ci doar a capatat in dar fagaduinta Intruparii lui Dumnezeu. Izbavire am dobandit prin Maica-Fecioara, cea care neprihanit L-a purtat in pantece si L-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu, intru a Carui mana sunt focul si jitnitele Invierii.

Cantarea a Vl-a
Irmos:
Doamne, Cela Ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica, Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta, ca Tu esti marginea doririlor si credinciosilor intarire, Unule, lubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Multimea metehnelor noastre sufletesti si a bolilor trupesti, o vindeci, Cuvioase Parinte, prin multimea ranilor si a suferintelor tale sfintite, si picurand samanta sangelui si a sudorilor tale mucenicesti in ogorul eel secetos si sterp al inimilor noastre, ne indulcim, multumindu-ti pentru revarsarea binefacerilor tale.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Bucurie si incredintare ai adus celui inchis in temnita si cu puterea harului dumnezeiesc si a smereniei ai luat asupra ta orisice invinuire, aratandu-ne ca esti cu adevarat urmator al Blandului Hristos, Cel Care a luat asupra Sa toate pacatele noastre si care din nemarginita dragoste pentru om a intins bratele pe Cruce.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Trecand peste valul cel involburat al acestei vieti, ai ajuns la tarmul cel pururea fiitor al Imparatiei Preasfintei Treimi, dumnezeiescule Efrem. Insa auzind suspinurile si rugaciunile noastre, vii degrab sa ne slujesti pe noi, cei care nu suntem vrednici sa sarutam nici urma picioarelor tale.
Si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.

A Nascatoarei de Dumnezeu:

De negura cea intunecata a pacatelor mele sunt cuprins, iar mahnirea cea amara imi otraveste sufletul. De aceea, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cad inaintea ta si te rog: ridica-ma si pe mine intru nadejdea cea buna a milostivirii tale.

Stihiri:
Pilda de smerenie te-ai facut noua tuturor, Preacuvioase Efrem, caci pentru intarirea noastra in credinta ai iconomisit multe feluri de minuni si pana astazi nu te-ai scarbit de noi, cei ce suntem atat de zabavnici intru fapta cea buna.

Ajuta-ne, Sfinte Parinte Efrem, ca prin credinta si nadejde buna sa dobandim ajutorul cel de Sus si intru acest chip sa biruim multimea asupririlor si a cumplitelor involburari ale acestei lumi.

Invatandu-ne sa fim cu luare-aminte si recunoscatori, ne izbavesti de nesimtirea sufleteasca si de impietrirea cea invartosata a mandriei, Preacuvioase Mucenice Efrem. Pentru aceasta, te rugam sa veghezi in toata vremea asupra noastra si luminandu-ne cugetele cu raza smereniei, ridica-ne intru lucrarea evanghelicestilor porunci.

Preotul zice ectenia: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule… la care
ii pomeneste pe cei pentru care se face paraclisul, Daca paraclisul se
savarseste fara preot, aici vom zice:

Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, Mare Tamaduitor si Facator de minuni, milostiveste-te spre robii tai acestia… si pomenim numele celor pentru care ne rugam.
Doamne miluieste (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Ca milostiv
si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui si
Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Condac, glasul al 3-lea:
Multimea nevointelor calugaresti si a patimirilor mucenicesti le-ai purtat pe umerii tai, precum o cruce, Sfinte Parinte Efrem, si ai urmat Stapanului Hristos, Cei Care a luat asupra Sa toata neputinta, patimirea si toata osanda pacatelor noastre.

Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstita este inaintea Domnului moartea cuviosilor Lui.
Stih: Ce vom rasplati Domnului pentru toate cate ne-a dat noua?

APOSTOLUL

Preotul: Intelepciune.

Din Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel citire (8,28-39):

(Daca la savarsirea paraclisului nu se afla nici un preot ori diacon, Apostolul si Evanghelia pot fi citite de catre un simplu credincios, cu luare-aminte, cu smerenie si dragoste.)

Stim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemati dupa voia Lui; caci pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarat sa fie asemenea chipului Fiului Sau, ca El sa fie intai nascut intre multi frati. Iar pe care i-a hotarat mai inainte, pe acestia i-a si chemat; si pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si marit. Ce vom zice deci la acestea? Daca Dumnezeu e pentru noi, cine este impotriva noastra? El, Care pe Insusi Fiul Sau nu L-a crutat, ci L-a dat mortii pentru noi toti, cum nu ne va da, oare, toate impreuna cu El? Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care indrepteaza; Cine este Cel Care osandeste? Hristos, Cel Care a murit si mai ales Cel Care a inviat, Care si este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceste pentru noi! Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: ,,Pentru Tine suntem omorati toata ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere”. Dar in toate acestea suntem mai mult decat biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea intru Hristos lisus, Domnul nostru.

Preotul: Pace tie, cititorule. Citetul: Si duhului tau. Aliluia…

EVANGHELIA
(Luca 6,17-23)

Preotul: Cu intelepciune drepti, sa ascultam Sfanta Evanghelie. Pace tuturor. Credinciosii: Si duhului tau. Preotul: Din Sfanta Evanghelie de la Sfantul Apostol si Evanghelist Luca citire.

Credinciosii: Slava Tie, Doamne, slava Tie. Preotul: Sa luam aminte.

In vremea aceea, a stat lisus in loc ses si multime multa de ucenici ai Sai si multime mare de popor din toata Iudeea, din Ierusalim si de pe tarmul Tirului si al Sidonului, care venisera ca sa-L asculte si sa se vindece de bolile lor. Si cei chinuiti de duhuri necurate se vindecau. Si toata multimea cauta sa se atinga de El, ca putere iesea din El si-i vindeca pe toti. Si El, ridicandu-Si ochii spre ucenicii Sai, zicea: Fericiti voi, cei saraci, ca a voastra este Imparatia lui Dumnezeu. Fericiti voi, care flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce plangeti acum, ca veti rade. Fericiti veti fi cand oamenii va vor uri pe voi si va vor izgoni dintre ei si va vor batjocori si vor lepada numele vostru ca rau din pricina Fiului Omului. Bucurati-va in ziua aceea si va veseliti, ca, iata, plata voastra multa este in Cer.

Slava Tatalui si-Fiului si Sfantului Duh.
Pentru rugaciunile Preacuviosului Tau Efrem, Milostive,curateste multimea greselilor noastre.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea greselilor noastre.

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, curateste faradelegile noastre.

Stihire, glasul al 6-lea:
Calauza fa-te noua, Parinte Efrem, ca prin rugaciunile si ajutorul tau sa biruim toate involburarile lumesti si ispitirile vrajmasului si sa dobandim incredintarea cea smerita a necuprinsei milostiviri a lui Dumnezeu.

Preotul:
Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta. Cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari. Inalta fruntea dreptmaritorilor crestini si trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu folosirile cinstitelor Puteri Ceresti celor fara de trup; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului loan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale celor intre Sfinti Parintii nostri, mari dascali si ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si loan Gura de Aur, Atanasie cel Mare, Chiril, Nicolae al Mirelor Lichiei si Spiridon al Trimitundei, facatorii de minuni; ale Sfintilor, maritilor, bunilor biruitori Mucenici; ale Sfantului Preacuviosului Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem cel Nou; ale Preacuviosilor si de Dumnezeu purtatori parintii nostri: Grigorie Decapolitul, Nicodim cel sfintit si Dimitrie cel Nou; ale Sfintilor si dreptilor dumnezeiesti parinti loachim si Ana; ale Sfantului (numele), a carui pomenire o savarsim astazi, si pentru ale Tuturor Sfintilor, rugamu-ne, Multmilostive Doamne, auzi-ne pe noi, pacatosii, si ne miluieste pe noi.

Doamne miluieste (de 12 ori).
Apoi ecfonisul:

Cu mila si cu indurarile si cu iubirea de oameni…

Daca paraclisul se savarseste fara preot, credinciosul zice aceasta rugaciune:

Dumnezeiescule Parinte Efrem, suferintele nestiute ale sufletului si durerile cele multe ale trupului ma imping in involburarea mahnirii si de aceea, stiindu-te grabnic ajutator, imi indrept spre tine putina mea nadejde si credinta. Tu insuti cunosti ce este adancul singuratatii si al pustiirii, de aceea te rog sa imi vii intru intampinare si sa-mi mijlocesti tamaduire sufletului si trupului. Sfinte Mucenice al lui Hristos, sfasierile mele sufletesti si amaraciunile agonisite din necunoasterea lui Dumnezeu ma coplesesc cu bezna lor, dar daca moartea a biruit sufletul si trupul meu, prin rugaciunile tale sfinte primeste acest intuneric si arunca in el semintele cele de lumina ale evanghelicestilor porunci. Ridica-ma si intareste-ma, Sfinte Efrem, intru fapta buna cea lucratoare ca sa ma invrednicesc de Sfintele Taine ale lui Hristos si astfel sa dobandesc tamaduire deplina si putere duhovniceasca pentru a pune inceput bun. Amin.

Doamne miluieste (de 12 ori).

Cantarea a VII-a
Irmos:
Tinerii cei ce au mers din ludeea in Babilon oarecand cu credinta Treimii vapaia cuptorului au calcat-o, cantand: Dumnezeul Parintilor nostri, bine esti cuvantat.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Mireasma cea duhovniceasca a moastelor tale se revarsa in toate madularele firii omenesti, ca o seva datatoare de viata, alungand din inimile noastre stricaciunea necredintei si daruindu-ne tamaduire trupurilor. Intareste-ne pe noi, Preacuvioase, ca prin harul lui Hristos sa rodim macar mugurul gandului smerit si al chipului de pocainta.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Purtand haina cea monahiceasca, te-ai invesmantat si cu harul smereniei lui Hristos, Parinte Efrem, si intru acest chip lucrand multe nevointe pustnicesti, 1-ai biruit pe vrajmasul cel mandru si pizmataret al firii omenesti. Iar Cel a Carui viata este smerenia, cunoscandu-te intru plecarea cugetelor tale, ti-a daruit si ostenelile mucenicesti si te-a invrednicit sa bei un strop din amarul pe care El 1-a baut intreg in Gradina Ghetsimani.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Purtator al Crucii si al florilor neprihanirii te-ai aratat a fi, dumnezeiescule Efrem, iar ostenelile tale monahicesti ti s-au facut inaintemergatoare ale caznelor mucenicesti. De aceea, ne inchinam inaintea ta ca unuia care esti vestitor al Vesniciei si rod preaminunat al Invierii Domnului Hristos.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

A Nascatoarei de Dumnezeu:
Jugul betesugurilor celor de multe feluri il purtam asupra noastra, Preasfanta Fecioara de aceea, cu lacrimi cazand inaintea ta, te rugam sa ne intaresti, sa ne daruiesti rabdare, iar la vremea cuvenita sa ne mijlocesti si deplina vindecare prin darul Fiului tau si Dumnezeului nostru.

Cantarea a VIII-a
Irmos:
Pe Imparatul Ceresc, pe Care il lauda ostile ingeresti, laudati-L si-L preainaltati intru toti vecii.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Nu incetezi sa imbratisezi suferinta intregii lumi, Preacuvioase, iar ranile tale mucenicesti se innoiesc prin caderile si neputintele noastre. Intru dragostea cea nemincinoasa a Evangheliei iei asupra ta slutenia pacatelor si a bolilor noastre si te arati stalcit si fara de frumusete,tu, cela care te-ai facut preafrumos prin harul cel indumneizeitor al Preasfintei Treimi.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Multe lacrimi se indreapta spre tine, Parinte Efrem, si pe nici una nu o treci cu vederea, ci in chip tainic ori adeverit daruiesti tuturor tamaduire, mangaiere ori indreptare. Ridica-ne, Cuvioase Mucenice, si ne intareste spre lucrarea dumnezeiestilor porunci.

Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Domnul.

Pom incarcat de roadele sfintelor rugaciuni ne esti, Parinte Efrem, si toti cei care ne-am intins mainile spre ramurile sfinteniei tale am gustat dupa a noastra masura din rodul Vesniciei, iar dorul poftelor lumesti ni s-a imputinat si vestejit.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

A Nascatoarei de Dumnezeu:
Nadejde am dobandit, Preacurata Fecioara, caci milostivirea ta de Maica ne invaluie in chip tainic pe toti cei care ne inchinam Celui Care S-a nascut cu trup dintru tine, Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul.

Stih: Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului, cantandu-I si preaslavindu-L pe Dansul intru toti vecii.

Irmosul:
Pe Imparatul Ceresc, pe Care Il lauda ostile ingeresti, laudati-L si-L preainaltati intru toti vecii.

Cantarea a IX-a
Irmos:
Spaimantatu-s-au cerurile si marginile pamantului s-au cutremurat, ca Dumnezeu S-a aratat oamenilor in trup.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Ai sfintit locurile prin care ai trecut, Preacuvioase, si toata firea cea necuvantatoare s-a umplut de buna mireasma a harului Duhului Sfant, care se odihneste intru tine. Ridica-ne si pe noi din nesimtirea sufleteasca si din stricaciunea bolilor trupesti, impartasindu-ne cu darurile cele bogate care se fac lucratoare prin sfintitele tale rugaciuni.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Putere preastralucita ne vesteste lemnul Crucii, caci toata minciuna se surpa prin razele lucrarii ei si toti cei care bolim cu mandria cea dintru inceput a stramosilor suntem vaditi de lumina adevarului, cea care patrunde pana la incheietura sufletelor. Preacuvioase Parinte Efrem, roaga-te pentru noi intru puterea si smerenia Adevarului, Care este Insusi Domnul si Mantuitorul
nostru lisus Hristos.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Prin mandrie dobandim partasie cu vrajmasul firii omenesti, insa Preabunul Stapan a imbratisat pentru noi moartea si ridicandu-Se prin Inviere, ne-a ridicat si pe noi catre vesnicele locasuri, daruindu-ne slobozenie intru dragostea Sa cea nepieritoare si nemarginita. Sfinte Mucenice Efrem, lumineaza-ne pe noi cu slava nevointelor tale ca sa ne facem vrednici sa gustam macar putin din rodurile smereniei tale.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

A Nascatoarei de Dumnezeu:
Prin amagire a voit stramoasa sa guste indumnezeirea, insa a dobandit numai amarul cunostintei binelui si raului dintru care buzele ei s-au vestejit. Dar prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu din tine, Preasfanta Fecioara si Maica, am dobandit Focul cel Viu, Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos.

Apoi troparele acestea:

Invatandu-ne pe toti dragostea cea adevarata a lui Hristos, esti deopotriva de aproape de cei din Grecia, din America ori din alte colturi ale lumii si pe nimeni nu treci cu vederea atunci cand esti chemat cu credinta, Parinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, inchinandu-ne sfinteniei tale, ne rugam graind asa: Preacuvioase Parinte, nu trece cu vederea sufletele noastre, ci mijlocind pentru noi inaintea Mantuitorului, lumineaza-ne cu raza cea fierbinte a nadejdii nemincinoase.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Ne-am aprins in focul feluritelor patimiri trupesti si sufletesti, insa inchinandu-ne la icoana ta si luand aminte la minunile pe care le savarsesti, ne racorim prin lacrimile mijlocirilor tale, Sfinte Efrem, Tamaduitor si Mare Mucenic al lui Hristos.

Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de pocainta si de nemincinoasa innoire.

Pazindu-ti mintea de toate gandurile trupesti si pamantesti, ai dobandit in inima harul cel dumnezeiesc al rugaciunii necurmate, Preacuvioase Efrem, iar dintru revarsarile lui ti s-au sfintit si sufletul si trupul. Pentru aceea te rugam, lumineaza mintile noastre ca sa pricepem cat de mult iubim lucrurile cele stricacioase.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Cu darul tau cel minunat vino si in casa sufletelor noastre si, aratandu-ti puterea si slava, trezeste-ne din somnul netrezviei si ne ridica spre lucrarea dumnezeiestilor porunci ale Domnului si Mantuitorului nostru Hristos.

Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de pocainta si de nemincinoasa innoire.

Sarmani suntem noi, caci nu putem pricepe prietenia Sfintilor lui Dumnezeu din pricina ca suntem invaluiti de negura cea deasa a poftelor pamantesti. Apropie-te si de noi, Sfinte Efrem, si imprastiindu-ne toata pacla sufleteasca, arata-ne stralucirile Soarelui Dreptatii, intru care Toti Sfintii marturisesc ca ei una sunt intru Hristos Domnul.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.
Cine a vazut multimea ostenelilor tale? Cine a priceput adancul plansului tau launtric? Cine a cunoscut ravna pocaintei tale? Cine stie in chip lamurit numarul lacrimilor tale? Cine a auzit sfasierea suspinelor tale? Cine a putut sa priveasca ostenelile muceniciei tale? Cine a putut veni sa te intareasca atunci cand erai cuprins de parjolul durerilor? Cine te iubeste cu dragoste nemincinoasa si vesnica? Cu adevarat, nimeni altcineva decat Acela Care ti-a umplut inima de dragostea Sa cea dumnezeiasca.

Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de pocainta si de nemincinoasa innoire.

Intru Rastignirea si Invierea Domnului Hristos ne straluceste Crucea ca si un Pom al Vietii, iar tu, Parinte Efrem, rastignit fiind in pom si biruind intru puterea Crucii, reversi asupra noastra roadele cele minunate ale ostenelilor tale.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Bucura-te, Sfinte Efrem, ca siroaiele sangiuirilor tale au curs pana in Cer; bucura-te, cel care te-ai socotit mai prejos decat toata faptura; bucura-te, nevointa de taina ce nu poate fi priceputa decat prin smerenia lui Hristos; bucura-te, imbratisare sfanta harazita firii omenesti; bucura-te, ca ai daruit lumii revarsarile lacrimilor si ale sangiuirilor tale; bucura-te, pentru ca te rogi fierbinte si pentru cei care nu te cunosc; bucura-te, ca multora le faci bine si ramai nestiut; bucura-te, ca savarsesti minuni aratate, veselind Biserica lui Hristos; bucura-te, ca focul muceniciei tale ne curateste de zgura pacatului; bucura-te, Sfinte Efrem, caci cu mucenicia ta ai sporit biruinta Fiului lui Dumnezeu!

Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de pocainta si de nemincinoasa innoire.

Sfinte Parinte Efrem, iti multumim pentru toate minunile pe care tu le faci pentru noi, neputinciosii, insa este cu cuviinta a ne pleca inaintea ta si a-ti fi recunoscatori si pentru toate cele pe care smerenia ta nu vrea sa le scoata la aratare.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Cunoscand multimea patimirilor omenesti, cu ochi milostiv privesti spre cei aflati pe patul suferintei, Parinte Efrem, si radicand bratele tale catre bunatatea Mantuitorului Hristos, ne dobandesti tamaduire deopotriva sufletului si trupului. Cuvioase Mucenice, nu inceta a te ruga lui Dumnezeu pentru noi, cei aflati in multe feluri de boli si de necazuri.

Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de pocainta si de nemincinoasa innoire.

Cei care s-au invrednicit sa se inchine sfintelor tale moaste, Cuvioase Parinte Efrem, marturisesc despre darul lor cel mare, despre care auzind si noi, cei de departe, ii aducem inchinare Mantuitorului Hristos, Cel Care are putere sa sfinteasca sufletele si trupurile celor care cred intru Dumnezeirea Lui.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Cu florile cele neprihanite ale virtutilor si ale nevointelor tale mucenicesti ai inmultit podoaba Raiului, Sfinte Efrem, iar noua, celor de pe pamant, ne picuri din mireasma cea dumnezeiasca a harului lui Hristos, intru a Carui putere ai biruit lumea si toata cugetarea cea trupeasca.

Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de pocainta si de nemincinoasa innoire.

Intru toate nevoile ni te faci ajutator, dumnezeiescule Parinte Efrem, iar noi ne smerim si ne plecam inaintea ta, nestiind ce se mai cuvine sa graim spre lauda ta. Pentru aceea, ca unul care esti ocrotitor al fiecarui om in parte, al familiilor si al semintiilor, al crestinatatii si al intregii firi omenesti, tu insuti suspina pentru noi toti inaintea Dumnezeului Celui Care S-a facut Om.

Stih: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor si a trupurilor noastre.

Ti-ai tainuit sfintele moaste vreme de cinci veacuri, Preacuvioase Parinte Efrem, iar cand Mantuitorul Hristos a socotit ca se cuvine sa aduci folos firii omenesti prin minuni aratate, a descoperit maicii Macaria sfintitele tale oseminte. Iar de atunci cuvintele minunilor si ale milostivirii tale nu inceteaza a se scrie in inimile tuturor.

Stih: Sfinte Efrem, nu inceta a te ruga lui Hristos Dumnezeu pentru mantuirea sufletelor noastre.

Prin dumnezeiestile tale rugaciuni ne esti intampinare intru toate caile acestei vieti si de aceea, Sfinte Parinte Efrem, cadem inaintea ta si iti cerem cu umilinta: nu inceta a ne intari pasii pe cararile cele sfinte ale poruncilor lui Hristos-Dumnezeu.

Stih: Roaga-te pentru noi, Parinte Efrem, ca prin primirea Sfintelor Taine sa biruim toata nesimtirea si sa se izvodeasca in noi chip de pocainta si de nemincinoasa innoire.

Sfinte Parinte Efrem, dintru multimea nevointelor tale pustnicesti si mucenicesti ai dobandit chipul barbatului desavarsit si de aceea te rugam ca, privind cu multa mila la pruncia noastra duhovniceasca, sa ne iconomisesti ca hrana mangaierea si ocrotirea ta, intru care mereu sa ne veghezi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Intru multe tamaduiri aratandu-ti slava muceniceasca, ungi fetele noastre cu untdelemnul veseliei, iar noi, plecandu-ne capul inaintea lui Dumnezeu, Cel Care te-a proslavit prin minuni, iti strigam plini de nadejde: Sfinte Parinte Efrem, nu inceta a mijloci pentru noi inaintea Mantuitorului Hristos!
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

A Nascatoarei de Dumnezeu:
Preasfanta Maica a lui Dumnezeu, slava dragostei si a milostivirii tale ne insenineaza pe toti cei care, venind catre tine, dobandim tamaduire prin darul tau. De aceea, cadem inaintea ta si multurnindu-ti, te rugam: pazeste-ne pe noi sub acoperamantul tau cel sfant si ne lumineaza cu stralucirea evanghelicestilor porunci.

Apoi: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori).

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste (de trei ori).
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in Ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in Cer, asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne mantuieste de cel rau.
Preotul: Ca a Ta este imparatia, puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Apoi troparele, glasul al 6-lea:

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca, nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi, pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit; nu te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau; toti lucrul mainilor Tale si numele Tau chemam.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

A Nascatoarei de Dumnezeu:
Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, caci tu esti mantuirea neamului crestinesc.

Preotul zice ectenia: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule… la care ii pomeneste pe cei pentru care se face paraclisul. Daca paraclisul se savarseste fara preot, aici vom zice: Sfinte Parinte si Mare Mucenice Efrem, Mare Tamaduitor si Facator de minuni, milostiveste-te spre robii tai acestia… si pomenim numele celor pentru care ne rugam. Doamne miluieste (de 12 ori).

Si se face otpustul:
Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfantului Efrem cel Nou si ale Tuturor Sfintilor, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Credinciosul este purtat de crucea pe care o ţine la gât. Această cruciuliţă este cea mai mare avere a lui pe pământ! să nu o dai jos

De la botez până în mormânt, credinciosul este purtat de crucea pe care o ţine la gât, pe trupul lui: îi apără şi îi încununează trupul, care este, de altfel, „templul Duhului Sfânt” (1 Corinteni VI, 19). Această cruciuliţă este cea mai mare avere a lui pe pământ: ea îi aduce aminte mereu al cui este şi pe cine slujeşte.

De dragul acestei cruciuliţe, mulţi au mers în mormânt; ea mărturiseşte: „Sunt creştin!”. Cu mâna îşi însemnează credinciosul trupul său întreg: acest semn este o rugăciune fără cuvinte şi o lăsare în mâinile lui Dumnezeu cel biruitor: „întru acest semn vei birui”.
***
De ce purtăm la gât semnul Sfintei Cruci?

Crucea de la gât nu este o bijuterie, chiar dacă e confecționată din metale prețioase, nici un accesoriu ori vreun obiect decorativ, ci trebuie să fie semnul credinței noastre, să se transforme într-un prilej de mărturisire autentică a lui Hristos.
Praznicul Înălțării Sfintei Cruci ne prilejuiește abordarea unei probleme des întâlnite. Cuvântului „Cruce” îi acordăm, de obicei, multiple semnificații. Aș vrea să mă refer aici la simbolul cel mai profund al vieții noastre creștinești. Linia verticală, pe care se fixează cea orizontală, unește cerul cu pământul, pe Dumnezeu cu umanitatea, iar, prin ea, cu întreaga făptură văzută. Pe baza aceluiași algoritm, am putea spune că linia orizontală unește om cu om și neam cu neam. Atunci când ne însemnăm chipul cu semnul de viață dătător, prin linia verticală unim mintea cu inima, arătând astfel că, în efemera existență umană, rațiunea fără inimă duce la mândrie, autosuficiență, iar inima fără rațiune, la trăiri emoționale, sentimentaliste, depărtându-l pe om de adevăratele valori și de scopul ultim al vieţii: dobândirea mântuirii. Linia orizontală a semnului purtător de biruință unește umăr cu umăr. În genere, umărul, partea corpului omenesc corespunzând articulației dintre brațe și trunchi, este asociat cu puterea. De aici zicala: „a pune umărul la greu”. Unind umerii cu orizontala Crucii, devenim mai puternici, căci, aşa cum ne spune dumnezeiescul Pavel, Sfânta Cruce reprezintă puterea lui Dumnezeu.

De aceea, bunii creștini din bătrâne veleaturi nu doar că s-au însemnat cu semnul biruinței și al iubirii mai tari decât moartea a lui Hristos, ci au început să poarte la gât o cruce, fie din lemn, fie din anumite metale, considerând că odată cu acesta Hristos îi însoțește. Și astăzi se păstrează obiceiul căci mulți semeni au preluat tradiția. Se pune întrebarea: este bine să purtăm o cruce la gât? Chestiunea devine și mai pertinentă dacă ne gândim că pretutindeni vedem cruci agățate: în mașini, pe birouri sau în locuri străine de viața și trăirea autentic ortodoxă. Pentru o bună înțelegere a lucrurilor, aș vrea să fac referire la rânduiala Călugăriei, când proaspătul monah primește în cadrul slujbei o cruce din lemn, de mici dimensiuni, pe care o sărută și i se așează pe grumaz. Așadar, în rânduiala tunderii în monahism se prevede în mod explicit purtarea crucii de către călugăr. După ce s-a îmbrăcat cu acea cămașă albă, numită haina veseliei, i se aşază pe piept crucea, semn al renunţării şi totodată al dorinţei sale de a se face părtaş pătimirilor Domnului, dar și Învierii Lui, arătând că adevărata credinţă în înviere dă sens suferinţei, o umple de speranţă şi de dorinţa de a trăi, iar dacă se răstigneşte cineva astfel, se răstigneşte spiritual în vederea învierii. „Armă împotriva diavolului crucea Ta ai dat-o nouă” cântăm în slujba Sfântului Maslu şi de aceea călugărul ia pe pieptul său Sfânta Cruce, ea fiind „tare apărătoare a celor ce bine călătoresc” spre Cer , dar şi Semnul Fiului Omului (Matei 24,30). Călugărul poartă cruce, căci dorește a se jertfi pe sine, mărturisind jertfa lui Hristos. Sfântul Apostol Pavel zice în acest sens: „port în trupul meu semnele Domnului Iisus” (Galateni 6,17). Crucea dă slobozire de patimi şi tot ea ne aminteşte de Patimile Mântuitorului, prin care s-a arătat iubirea mai tare decât moartea.

Tot așa ar trebui să gândească și creștinii, când își pun pe grumaz semnul Crucii confecționat din lemn, aur, argint sau alte materiale. Doar că, din păcate, pentru mulți, semnul de viață dătător a devenit un simplu accesoriu oferit cu „generozitate” de mai toate centrele comerciale, întâlnit chiar la cei aflaţi în bejenie față de viața autentic ortodoxă.

Așadar, crucea de la gât nu este o bijuterie, chiar dacă e confecționată din metale prețioase, nu e nici măcar un obiect decorativ, ci trebuie să fie semnul credinței noastre, să se transforme într-un prilej de mărturisire autentică a lui Hristos. Crucea nu reprezintă un talisman. Nu semnul în sine constituie o armă împotriva diavolului, ci credința noastră că Hristos, prin jertfa Sa, a dat putere crucii, transformând-o într-un semn de biruință prin învierea Lui din morți. De aceea noi ortodocșii nu despărțim Crucea de Înviere, ci stăruim pe sudura interioară dintre taina Crucii şi taina Învierii Mântuitorului Hristos. Aceasta pentru că rodul Crucii este Învierea şi în jertfa Crucii se închide deja bucuria Învierii, nedespărţită de amintirea jertfei Crucii. De aceea cântăm în ziua proslăvirii lemnului sfânt: „Crucii Tale ne închinăm Hristoase și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim.”

Practic, atunci când dorim să purtăm o cruce la gât sau să o așezăm la birou, în casă, ori chiar în mașină, trebuie să ne adresăm preotului pentru a o sfinți. Numai prin sfințire vom simți că într-adevăr Crucea ne va fi călăuzitoare, izbăvitoare de cele rele. Redăm un fragment din rugăciunea de sfințire a semnului crucii tocmai pentru a întări cele spuse anterior: „Doamne, Dumnezeul slavei, … trimite harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al crucii și-l binecuvintează, îl sfințește și-i dă lui ca să fie semn înfricoșător și tare asupra tuturor vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, spre izgonirea și înfrângerea tuturor curselor și ispitelor și asupririlor diavolești. Iar poporului Tău să fie acoperământ puternic, credinței întărire, nădejdii sprijinire, la războaie biruință și sporire în toate faptele cele bune”.

Trebuie să știi asta! Cine e bine să tămâieze în casă și ce lucruri e bine să fie tămâiate! De mare, mare folos!

Trebuie să știi asta! Cine e bine să tămâieze în casă și ce lucruri e bine să fie tămâiate! De mare, mare folos!
Când se tămâie casa – ce se tămâie, care e forma și cine poate tămâia?
Tămâierea se face acasă odată cu începutul rugăciunilor. Se aprinde tămâie și se pot tămâia și sfintele icoane; aceasta se face de către un bărbat cu credință, dacă nu este se poate face și de o creștină curată în acel timp. Este bine să se tămâie toate camerele. De asemenea, se mai pot tămâia vase, haine sau mâncare de pomană, înainte de a le împărți, cum e cazul la sâmbăta moșilor; și se mai poate tămâia sâmbăta sau duminica, dimineața, la mormintele morților, până se începe slujba la biserică.

Sfaturi practice în Biserică: Să aprindem tămâie la rugăciune

Sfântul Prooroc David, rugându-se cu fervoare la Dumnezeu, compară înălţarea rugăciunii la cer cu fumul binemirositor al tămâii care umple atmosfera de mireasmă şi îmbie sufletul mai tare la rugăciune: “Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta…” (Ps. 140, 2). În acelaşi timp, marele scriitor Goethe vede în aprinderea tămâii un simbol al nădejdii care se întăreşte prin rugăciune: “Precum tămâia împrospătează viţa unui cărbune, aşa şi rugăciunea împrospătează nădejdile inimii”.

În biserică, doar clericii sau maicile rânduite au dreptul să tămâieze. Dar atunci când se roagă acasă, credinciosul poate aprinde tămâie atunci când se roagă. Ea este semn de veneraţie şi respect pentru sfinţii din icoane. În acelaşi timp, prin tămâiere se invocă trimiterea harului de la Dumnezeu, tămâia simbolizând harul Sfântului Duh, care se trimite de sus. Sfântul Gherman al Constantinopolului spune că prin căţuie se simbolizează umanitatea Mântuitorului, focul din cădelniţă reprezintă Divinitatea Sa, iar fumul de tămâie este mireasma Duhului Sfânt. Nu există tot timpul condiţii prielnice pentru rugăciune, dar pe lângă icoană şi candela aprinsă dinaintea ei, creştinul poate aprinde tămâie pentru a crea o atmosferă care să îmbie şi să favorizeze rugăciunea.

Pentru aprinderea tămâii trebuie o căţuie, cărbune, tămâie şi foc. Căţuia poate fi găsită în diferite forme, mărimi sau materiale, după gustul fiecăruia. În acest sens se poate folosi chiar şi o farfurie sau un bol mai mic termorezistent. Cărbunele cel mai bun care se foloseşte pentru tămâiat este cel sub formă de pulbere, însă pentru că acesta se găseşte mai greu şi este mai dificil de folosit, cei mai mulţi folosesc cărbunele tip pastilă. Acesta poate fi de mai multe feluri. Unii sunt mai mici şi sfărâmicioşi, dar sunt deja parfumaţi şi nu mai necesită tămâie. Restul, adică majoritatea, sunt pastile compacte care se aprind în câteva secunde, timp în care împrăştie în jur particule incandescente şi un fum înecăcios. Din acest motiv, este util ca imediat după aprindere căţuia să fie scoasă pe fereastră pentru ca aceste manifestări ale micului vulcan să nu compromită curăţenia sau calitatea aerului din încăpere. Dacă se preferă ca în aceste momente pastila să se acopere, fumul va înăbuşi focul, iar cărbunele nu va mai arde bine. Pentru aprindere, cărbunele se poate ţine în aer cu un cleşte special. Sursa de foc o poate reprezenta chibritul sau bricheta, însă foarte util este aprinzătorul de aragaz cu flacără.

În fine, elementul principal este tămâia, aceasta putând fi naturală sau cosmetizată, răşini autohtone sau de import. Ea poate prezenta diferite arome, acestea variind de la parfum de crini, trandafiri sau lalele la arome de nard, liliac sau iasomie. Este de menţionat faptul că unele tipuri de tămâie pot scoate un fum înecăcios spre final, acesta putând fi evitat prin stingerea tămâii într-un mic vas cu apă.

Fiecare credincios îşi va alege obiectele după preferinţă, astfel încât să capete cât mai mult folos cu un efort minim. Ceea ce contează în final nu este auriul căţuii sau aroma tămâii, ci calitatea rugăciunii. (Alexandru Ulea)

Despre numele de botez: Există nume „creştine” şi „necreştine”? Cum e bine să îți numești copilul

Întrebare: Părinte Petru, vă rog să explicaţi de ce unii preoţi din Moldova nu vor să boteze cu nume precum Mihaela, Florin, Ovidiu, Lilia ş.a.? Este adevărat că persoanele care nu primesc nume de Sfinţi nu au Înger Păzitor şi dacă au nume necreştineşti trebuie să şi le schimbe pentru a fi pomeniţi la slujbă?

Răspuns: Consider această problemă drept una foarte dureroasă pentru Biserica Ortodoxă în general, şi pentru cea din Moldova în particular, pentru că din cauza modei de a pune copiilor nume exotice, dar şi a inculturii unor preoţi, copiii ajung să sufere un anumit disconfort sau chiar o traumă psihologică atunci când li se spune că nu pot fi pomeniţi la slujbe cu un anumit nume sau că nu ar avea „înger păzitor”. Şi ca să elucidăm această problemă, voi încerca să o abordez sistematic, în câteva puncte. Totodată, menţionez că subiectul nu ţine numai de teologie, ci şi de lingvistică, istorie şi chiar de cultură generală.

1.Numele în general este mai mult decât un apelativ sau un cod alfabetic personal (analogic cu codul numeric personal). Teoretic, omul poate purta orice nume (dorit de el sau de părinţii lui), dar trebuie să fim conştienţi că acesta va fi purtat toată viaţa şi chiar dincolo de această viaţă, şi va creşte sau va scădea în popularitate odată cu persoana care poartă acel nume. De aceea numele nu trebuie pus la întâmplare sau schimonosit după bunul plac, pentru că el se identifică cu persoana care-l poartă.

2.Primii creştini „dintre neamuri” (adică non-iudeii) purtau nume păgâne, iar la botez acestea nu erau schimbate pentru că supra-numele de „creştin” sfinţea „numele mic / prenumele”, oricare ar fi fost acesta. Sfântul Mucenic Dimitrie (Δημήτριος), de exemplu, purta numele unei zeităţi păgâne (Demetrius), dar şi-a păstrat acest nume şi după botez, iar prin viaţa, şi mai ales moartea sa (martirică), a sfinţit acest nume atât de iubit astăzi de noi. Aceeaşi situaţie o avem şi la Sfântul Dionisie, iar exemplul este valabil pentru multe alte sute şi mii de sfinţi din primele veacuri, care nici nu aveau cum şi de unde să împrumute doar nume de sfinţi. Culmea e că uneori, chiar dacă la botez numele erau schimbate, Biserica continua să-i pomenească după numele lor vechi păgâne, considerate astăzi nume de sfinţi. Aşa este cazul Sfântului Kneaz Vladimir, botezat Vasile sau a Sfintei Kneaghine Olga, botezată Elena.

3.Totuşi, de prin secolele IV-V, se observă tendinţa de a pune copiilor de creştini doar nume de sfinţi, dar tendinţa nu a devenit niciodată o regulă general valabilă, ci doar un sfat. În unele medii creştine, printre care se numără şi Rusia Ţaristă de până la 1917, numele erau puse de obicei după calendar, conform datei naşterii sau botezului şi nu de puţine ori era ales chiar de preot. Iată de ce ruşii au foarte multe nume care în România sau Grecia sunt considerate exclusiv călugăreşti (Maxim, Vitalie, Ghenadie ş.a.). În alte ţări sau regiuni era obiceiul de a da copiilor numele unor rude sau personalităţi ale neamului (Traian, Cezar – la latini), fiind acceptate şi nume populare (Mircea, Radu, Neagu/Neagoe, Doina – la români; Ruslan, Igor, Oleg – la ruşi) sau nume de flori (Viorel, Viorica ş.a. – la români). O parte din aceste nume, atât de la români cât şi de la ruşi, au ajuns şi în calendar, iar unele (încă) nu.

4.Numele creştine (sau devenite creştine) au forme variate, iar diferenţa de scriere sau pronunţie nu trebuie să ne sperie, pentru că ea nu contează. Cel mai frecvent nume de bărbat – Ioan, este cunoscut în lume sub zeci de transliterări şi pronunţii (Ion, Ivan, John, Jean, Jovan, Giovanni, Johann, Juan, Janos, Jan etc.), dar el rămâne totuşi acelaşi nume, fiecare folosind varianta locală. Acest lucru este valabil cu multe alte nume şi doar un preot lipsit de cultură generală poate să spună că el botează cu numele „Gavriil”, dar nu şi cu cel de „Gabriel”, pe simplul motiv că nu l-a găsit în calendar exact aşa cum ştie el. Ar fi cazul să înţelegem că o bună parte din diferenţele de transliterare şi pronunţie a numelor se datorează celor două moduri de a citi limba greacă: erasmic sau reuchlinian. Grecescul Μιχαήλ poate fi citit şi Mihail, dar şi Michael – şi ambele sunt corecte (într-un anume fel). La fel e şi cuΓαβριήλ, care este Gavriil şi Gabriel în acelaşi timp.

5.O altă problemă o reprezintă schimbarea genului unor nume. În tradiţia monahală este extrem de cunoscută practica feminizării unor nume bărbăteşti, de aceea nimeni nu se scandalizează când aude aşa nume de călugăriţe precum Serafima, Siluana, Macaria ş.a. Cunosc însă preoţi din Moldova care nu au vrut să boteze fete cu numele Daniela (prorocul Daniil/Daniel), Adriana (Sf. Adrian), Andreea (Sf. Ap. Andrei), Nicoleta (Sf. Nicolae) sau chiar Mihaela şi Gabriela (Arhanghelii Mihail şi Gavriil). Nu găsesc altă explicaţie decât lipsa de cultură a celor care refuză să boteze cu nume feminizate, deşi practica este pe larg folosită în mediul monahal. Apropo, se cunosc şi cazuri de masculinizare a unor nume, precum Anastasie, Athanasie ş.a., care în forma de substantiv comun sunt la feminin.

6.Nu trebuie să uităm că există şi practica traducerii numelor. Chiar nu pot să înţeleg de ce ruşii au tradus numele de Pistis, Elpis şi Agapis prin Vera (Credinţa), Nadejda (Speranţa) şi Liubovi (Dragostea), dar refuză să traducă numele de Svetlana sau Luminiţa, care la greci este Fotinia, iar la latini – Lucia? Bineînţeles, nume precum Lilia/Liliana (de la Susana) sau Florin[a] (de la Anthim / Flor, Florentie) sunt şi ele nume creştine şi nu-i corect să refuzăm traducerea numelor. Cred că nu mai are rost să spun că Victoria şi Nika sunt acelaşi nume, Bogdan este traducerea lui Theodor (Fiodor), iar Dorin şi Dorel sunt derivate de la Theodor…

7.Un capitol aparte îl ocupă numele creştine din tradiţiile locale, în general necunoscute de noi. De exemplu, numele Sfântului Şio din Georgia nu este cunoscut la noi, dar este preferat de mulţi georgieni. Pe de altă parte, românii (ca popor latin şi în strânse contacte cu Occidentul), obişnuiesc uneori să pună copiilor numele unor sfinţi occidentali precum: Sfântul Ovidiu (Auditus), episcop de Braga, trecut la Domnul în data de 3 iunie 135; Sfânta Monica, mama Fericului Augustin, trecută la Domnul la 4 mai 387; Sfântului Octavian, arhidiacon din Cartagina, martirizat la 22 martie 484; Sfântul Robert (Rupert), episcop de Worms, trecut la Domnul la 27 martie 718 ş.a. Deci ar fi cazul să studiem mai bine Sinaxarul Sfinţilor occidentali de până la 1054 (iar în unele cazuri şi după această dată) şi să nu credem că dacă noi n-am auzit de un nume, el nici nu există. Dacă e să fiu sincer, nu sunt sigur că cei care pun copiilor numele Ovidiu, Monica, Octavian sau Robert chiar ştiu de aceşti sfinţi, dar asta e deja o altă problemă. Nici nu-i obligatoriu ca părinţii să pună copiilor numai nume de sfinţi (formalizând exagerat acest act), mai ales că cei mai mulţi nu le vorbesc niciodată despre sfântul al cărui nume îl poartă copilul şi nici nu-i învaţă să le urmeze viaţa. În acest caz la ce bun să-i mai obligăm să pună nume de sfinţi dacă pe ei nu-i interesează acest aspect?

8.Consider că trebuie să existe şi nişte restricţii în acceptarea unor nume şi ar fi cazul ca aceste restricţii să le aibă şi Oficiile de Stare Civilă. Nu mi se pare corect să punem drept prenume tot felul de diminutive precum Ionuţ, Ionică, Ionel ş.a., chiar dacă o persoană cu numele Ion, la anumite vârste sau în mediul familial, poate fi numită cu oricare dintre acestea. Când el ajunge la 40-50 de ani, nici unul din aceste diminutive nu se mai potriveşte, iar persoana este parcă făcută de râs printr-un nume ce nu pare serios. Nu e bine nici să se accepte două sau mai multe nume pentru aceeaşi persoană, iar obiceiul trebuie catalogat ca fiind unul incorect din punct de vedere teologic. Orice om are o singură identitate şi, prin urmare, trebuie să aibă un singur nume. Trebuie categoric respinse şi unele nume date de rromi (ţigani) precum: Rexona, Palmoliviu, Barcelona, Lisabona, Napoleon, Mercedesa ş.a. Din păcate, unii preoţi români au botezat cu astfel de nume, batjocorind însăşi ideea de „nume de botez”.

9.În Biserica Rusă se ajunge la o altă extremă: dacă părinţii pun copilului nume caraghioase sau care lipsesc din calendarul rusesc (că ei de altul nu ştiu), preotul îl botează cu un nume ales de el (din calendar), iar părinţii îl numesc toată viaţa cu un alt nume – cel din acte sau un diminutiv al aceluia, uitând de multe ori ce nume i-a pus preotul la botez. Şi atunci când pruncul este adus la împărtăşire sau este pomenit la vreo slujbă, reapar toate problemele legate de numele lui. De aceea trebuie adoptată o cale de mijloc şi chiar, dacă este nevoie, să se facă o listă mai extinsă a numelor creştine, care să fie trimisă şi prin mănăstirile ruseşti, încât pravoslavnicii de acolo să nu mai respingă pomelnicele ce conţin alte nume decât cele ştiute de ei.

10.În afară de tunderea în monahism, Biserica nu cunoaşte careva rânduieli sau slujbe de schimbare a numelui, deşi am auzit că sunt unii preoţi care fac aşa ceva şi chiar mă întreb ce anume fac? Cunosc ierarhi care au schimbat numele candidatului la preoţie în timpul hirotoniei, dar aceasta, asemenea şi chiar mai mult decât tunderea în monahism, este o chemare la o slujire specială (după cum vedem şi în Biblie, când unor personalităţi le-au fost schimbate numele) şi nu o rânduială comună de schimbare a numelui. Deci numele nu poate şi nu trebuie schimbat, indiferent care ar fi acesta. Punerea unui nume nepotrivit trebuie prevenită (înainte de înregistrarea în actele civile şi botez), dar nu corectată post-factum. Când e cazul să pomenim pe cineva, cred că trebuie pomenit numele de la botez, oricare ar fi acesta, iar dacă preotul a botezat copilul cu un alt nume decât cel din actele civile, la slujbe trebuie puse ambele, ca să nu fie neglijat nici unul, nici altul. Dacă o persoană ştie că a fost botezată cu un alt nume, dar nimeni nu-l mai ţine minte, să scrie peste tot numele civil şi să nu se îndoiască de valabilitatea pomenirilor din Biserică.

11.Numele de botez şi chiar botezul însuşi nu are nicio legătură cu „îngerul păzitor”. Textul de la Matei 18:10 vorbeşte clar despre existenţa „îngerilor păzitori” la persoane nebotezate şi aceasta pentru că fiecare om, fie şi păgân, are un astfel de înger chiar de la naştere. Îngerul nu este dat omului abia la botez şi nu pentru asta ne botezăm. După botez, creştinul are posibilitatea de „a colabora” altfel cu îngerul său, fiind în mod deosebit protejat şi ajutat spre mântuire de către acesta. Nu putem spune nici că „îngerul păzitor” ar avea un nume sau o zi de prăznuire, de aceea expresia pseudo-bisericească „ziua îngerului / ziua de înger” este total greşită din punct de vedere teologic. Ziua noastră onomastică este ziua în care îl pomenim pe Sfântul al cărui nume îl purtăm şi pe care-l considerăm ocrotitorul (patronul) nostru, dar asta nu are nimic cu „îngerul”. Dacă ocrotitorul nostru este Sfântul Nicolae, nu înseamnă că el este şi „îngerul păzitor” (cum se mai crede în Biserica Rusă), pentru că fiecare om are un „înger păzitor” al lui, în timp ce Sfântul ocrotitor poate fi unul pentru mai multe milioane de oameni. Deci, persoana care nu poartă numele unui sfânt, oricum are un „înger păzitor”, iar drept sfânt ocrotitor îl poate lua pe orice sfânt din calendar, care îi este mai drag, chiar dacă numele aceluia nu are nicio tangenţă cu al lui.

12.Cred că obiceiul vechilor creştini de a pune copiilor nume de sfinţi este unul foarte bun şi trebuie urmat, dar nu formal (nomenclaturist), ci învăţându-i pe micii creştini să urmeze şi viaţa acelui (sau altui) sfânt. Totodată nu putem refuza pe cei care pun altfel de nume copiilor lor, pentru că nu avem niciun temei teologic pentru aceasta, ci mai degrabă trebuie să ne rugăm şi să-i învăţăm pe oameni să ajungă şi ei sfinţi, ca să-şi sfinţească şi numele. Cred că mulţi au şi făcut-o, de aceea putem spune că la Duminica Tuturor Sfinţilor (prima după Cincizecime) îi cinstim pe mulţi sfinţi cu nume şi vieţi neştiute de noi. Este de la sine înţeles că omul sfinţeşte numele şi nu numele de sfânt îl sfinţeşte pe om. Majoritatea curvarilor şi beţivilor „ortodocşi” poartă nume de sfinţi, dar asta nu-i ajută la nimic, ci mai mult îi osândeşte. Iar noi, călăuziţi de Fericitul Augustin, să ţinem minte că cel mai bun mod de a-i cinsti pe sfinţi, este de a le urma viaţa.

De ce este bine să împărtășim copiii cât mai des

De ce este bine să împărtășim copiii cât mai des! După ce vei citi asta vei înțele multe!:
Harul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului este neobişnuit: el întoarce, vindecă şi întăreşte copilul trupeşte şi duhovniceşte. Împărtăşirea cât mai deasă este zălogul sănătăţii lui trupeşti şi sufleteşti.

Un medic mărturisea că recurgea rar la ajutorul medicamentelor în cazul copiilor care erau des împărtăşiţi. Asupra acestor copii legea moştenirii însuşirilor rele nu are nici o putere. E. Poseleanin vorbeşte despre nişte părinţi care aveau motive serioase să se teamă că defectele lor vor fi moştenite de copil. Pentru a împiedica transmiterea lor, după sfatul duhovnicului, ei împărtăşeau pruncul în fiecare duminică. Astfel, acesta a crescut complet sănătos

Uneori, de Taina Euharistiei se leagă întâmplări de vindecare miraculoasă a copiilor. Astfel, unul dintre marii învăţători ai Bisericii, Sfântul Andrei Criteanul, în copilărie, nu a vorbit mult timp. După o rugăciune fierbinte a părinţilor pentru însănătoşirea copilului, în momentul împărtăşirii lui cu Sfintele Taine, legăturile limbii s-au rupt.

Episcopul Teofan Zăvorâtul a observat că în ziua când sunt împărtăşiţi copiii sunt mai liniştiţi. Câteodată chiar sunt plini de bucurie duhovnicească şi sunt gata să îmbrăţişeze pe oricine.

După rânduiala Bisericii, începând de la vârsta de patru ani pruncul nu trebuie să mănânce şi să bea nimic dimineaţa, până la Sfânta Împărtăşanie.

Din N. E. Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie.
***

Lăsaţi copiii să vină la Sfânta Împărtăşanie

De mânuţă cu copiii şi pe mâna lor, temători în păcatele noastre şi îndrăzneţi în sfinţenia lor, ne apropiem de Sfântul Potir. Pedagogia lumii e blocată undeva, în trafic. Micuţul Dumnezeu este sărutat şi îmbrăţişat de guriţele copiilor, în triluri viu colorate. Ochii lor sunt ca întinderea mărilor liniştite, se văd toate ţărmurile Cerului, ca din altarul Corabiei. Din croazieră, în drum spre lume. Copiii au fost spălaţi, s-au îmbrăcat, s-au bucurat, s-au jucat, s-au îndulcit dintr-o singură linguriţă de Trup şi Sânge! În trafic, acelaşi blocaj. Se claxonează disperant despre parenting.

Tainele lumii se descriu prin arte, iar sentimentul tainei, dintr-o curată necunoaştere, îl percepem simplu. Constantin Brâncuşi vorbeşte despre un sentiment al jocului şi al copilăriei în simţirea artei şi a tainelor sale. Taina Sfintei Împărtăşanii, ca de altfel toate Tainele Bisericii, se află deasupra ştiinţelor şi artelor. Este foarte bine că nu intră în algoritmi ai logos-ului omenesc.

Taina Sfintei Împărtăşanii, poate cea mai scrisă şi descrisă de Sfinţii Părinţi, are însă un sublim în simplitate: cântecul dulce-rubiniu, în trăirea lăuntrică a copiilor.

Năzdrăvani sau cuminţei, după o stropire stângace şi veselă cu semnul sfintei închinăciuni, în căuşul celor trei degeţele, copiii intră în Sfânta Biserică. Fără canoane, fără rigori, sunt de-ai Casei.

La un semn, Marea se înseninează şi din altarul Corabiei se văd toate ţărmurile Cerului.

O fetiţă nevinovată şi curioasă atinge tot văzutul şi nevăzutul Sfintei Liturghii, un copilaş, ca un pui de şoim, este ademenit de strălucirea sfinţilor cu sabie de foc, un voinicel străbate călare valurile spumegânde ale norilor în căutarea comorii, păzită cu străşnicie de arma biruinţei.

Părintele în straie împărăteşti ne cheamă să ne apropiem cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste. Conştiinţa ne opreşte, pe noi cei mari: Descalţă-te, că acesta e loc sfânt! De mânuţă cu copiii şi pe mâna lor, temători în păcatele noastre şi îndrăzneţi în sfinţenia lor, ne apropiem de Sfântul Potir. Pedagogia lumii e blocată undeva, în trafic. Micuţul Dumnezeu este sărutat şi îmbrăţişat de guriţele copiilor, în triluri viu colorate. Ochii lor sunt ca întinderea mărilor liniştite, se văd toate ţărmurile Cerului, ca din altarul Corabiei. Din croazieră, în drum spre lume. Copiii au fost spălaţi, s-au îmbrăcat, s-au bucurat, s-au jucat, s-au îndulcit dintr-o singură linguriţă de Trup şi Sânge! În trafic, acelaşi blocaj. Se claxonează disperant despre parenting.

Noi, părinţii, suntem vrednici de Sfintele Taine, prin împărtăşirea copiilor. Cum de nu ne arde inima în noi pe cale, la acel dulce-rubiniu în necuvinte? Sfânta Împărtăşanie creează şi consolidează în copilul lăuntric o anatomie a Cuvântului. Nu are doar un rol profilactic sau terapeutic ca la noi, cei mari.

Sfânta Împărtăşanie structurează osteogeneza celor zece porunci, tonifică sistemul nervos şi vitalizează consistenţa emisferelor cerebrale prin ţinerea-n Minte a Sfintelor Scripturi. Pâinea cea spre fiinţă hrăneşte cortexul cerebral, iar Sângele veseleşte inima, cu Fericirile.

Prin Sfânta Împărtăşanie, Tatăl Nostru este alintat în două cuvinte şi Împărăţia vine ca o vacanţă, sufletul joacă în psaltire şi alăută, respiră răşini şi aer marin. Sufletul poate avea o constituţie psihică şi somatică, la fel ca în ziua Creaţiei.

Sfânta Împărtăşanie ramifică genetica „pomului răsădit lângă izvoarele apelor”. Odată cu creşterea copilului se înmulţesc şi rodesc talanţii bunei cuviinţe, alesei învăţături în cultură, ştiinţe şi arte. Prin Sfânta Împărtăşanie, Cântarea Cântărilor va fi, la vremea rânduită, povestea de dragoste trăită de mireasă şi mire.

Aşa cred eu, Doamne, în Sfântul Tău Trup şi Sânge! Ajută necredinţei mele!
Seara, copiii s-au culcat tot cu năsucurile înfundate, dar miroseau aşa bine a Domnul Iisus Hristos!

Îngerul păzitor îți numără pașii și îi trece în cartea vieții. Vezi unde trebuie să mergi și unde nu te poate însoți îngerul tău

Un bătrân şedea în pustie, departe de orice sursă de apă cam la 12 mile. Şi mergând să aducă apă, zi de zi, cu mare obo­seală, la un moment dat bătrânul s-a supărat: „Dar de ce e nevoie de această oboseală zilnică? Mai degrabă îmi mut adăpostul lângă apă, ca să nu mai chinui, să nu mai obosesc”. Dar zicând acestea în gândul său, simţi prezenţa cuiva în spate, pe urmele sale. Se opri şi îl aşteptă pe cel care venea în urma lui. Şi l-a în­trebat bătrânul: „Cine eşti?”. Iar cel care venea în ur­mă i-a spus: „Sunt îngerul Domnului şi sunt trimis să-ţi număr paşii. Şi cu cât sunt mai mulţi paşi, cu atât răsplata Domnului va fi mai mare”. Auzind aceasta, bătrânul îşi mută adăpostul şi mai departe cu cinci mile de fântână, pentru ca răsplata să-i fie mai mare.

Chiar dacă ești umil, chiar dacă ești smerit, chiar dacă ești desconsiderat, trebuie să mergi pe calea aceasta a adevărului, care ne duce pe noi în veșnicie. Da, este vorba de ceea ce se cunoaște: calea, adevărul și viața! Dacă lumea ar merge pe acest drum, al creștinului înnobilat de jertfa lui Iisus, noi n-am avea nevoie nici de Europa Occidentală, n-am avea nevoie nici de forțele Răsăritului, n-am avea nevoie decât de cerul care ne unește pe toți. Și dacă am fi așa toți, întru smerenie, în bunătate, în dragoste, toată forța aceasta ne-ar ridica pe cea mai mare treaptă, am fi noi cei care ar arăta Europei calea dreaptă, a izbăvirii…

Voi ştiţi că de când v-aţi pus în gând să veniţi la mănăstire, îngerii voştri v-au numărat paşii, bănuţii şi osteneala voastră? Cu acestea toate îngerii voştri se vor prezenta la dreapta judecată, că aceşti bănuţi nu i-aţi cheltuit la discoteci, la cârciumi şi la nunţi cu lăutari, ci i-aţi dăruit lui Hristos!
Odată a venit un grup de credincioşi la Părintele Cleopa:
— De unde sunteţi voi, mamă?
— De la Bârlad.
— Ei, tocmai de acolo! Voi ştiţi că de când v-aţi pus în gând să veniţi la mănăstire, îngerii voştri v-au numărat paşii, bănuţii şi osteneala voastră? Cu acestea toate îngerii voştri se vor prezenta la dreapta judecată, că aceşti bănuţi nu i-aţi cheltuit la discoteci, la cârciumi şi la nunţi cu lăutari, ci i-aţi dăruit lui Hristos! Ei! De-aţi vedea îngerii voştri păzitori lângă voi cum sunt, aţi muri de bucurie!

(Părintele Cleopa Ilie, Douăzeci de pricini pentru care trăiesc oamenii pe pământ, Editura Trinitas, Iași, 2003, p. 11)

Ingerul pazitor si oamenii. – Dumnezeu a dat fiecarui om, ce vine in lume, un povatuitor nevazut, care-l insoteste pe tot drumul vietii ca Rafail pe Tobie. E slujirea necurmata a ingerilor. Dar cum se petrece oare lucrarea aceasta ocrotitoare de la unul la altul?

Vietile sfintilor cuprind mii de intamplari, aratand ca faptul se poate petrece uneori ca mijlocirea unei puteri naturale : o piatra sau alte lucruri ucigatoare aruncate asupra noastra, pe care mana lui le indeparteaza ; un pas gresit de care el ne apara ; o otrava pe care el o face nevatamatoare. Pe maini te vor purta, zice psalmul, ca sa nu lovesti de piatra piciorul tau.
Insa ei mai lucreaza si pe cale de sfat deslusit ori de inspiratie. In starea dintai este fericitul Augustin, care aude acel glas staruitor in gradina : Ia si citeste! Si asa sunt toti care s-au intors la Dumnezeu, carora ingerul le-a pregatit intalnirea cu omul, cu cartea, cu faptul trebuincios pentru greutatile lor deosebite si in stare sa le dea dez­legarea. Sau daca nu-i ceva spus lamurit, alteori e o greutate pe suflet, o impingere, o sfasiere, e izbucnirea dintr-odata a unui vazduh de rai, a unei rasuflari de copil, a unei prospetimi de nevinovatie…

Dar mai cu seama exista intre ingeri si noi o legatura statornica. O mana se afla care nu slabeste chiar si cand dormim, mana noastra. Suntem ca bietul orb care nu vede nimic, dar care stie tot ce se intampla celui ce-l calauzeste: merge, se opreste, se intoarce la dreapta, coboara, alearga… si n-am mai simti poate deloc mana pazitoare, de n-ar fi din cand in cand apasarea aceea straina si fara seaman a degetelor ei pe degetele noastre, intre noi e pusa o lege. Suntem ai lui si nu mai poate sa ne paraseasca oricand ar vrea. Trebuie sa mearga pana la capat. In fundul noptii noastre suntem in legatura si unire cu cineva care vede pe Dumnezeu si il priveste prin toti porii fiintei lui. Pe pamantul unde suntem, impartasim bataile inimii acestui frate ceresc, care vorbeste cu Tatal.

Dar oare prin ce se face legatura intre el si noi ? Prin ce suntem legati unul de aitul ? E cu totul altceva decat o legatura de la mana la mana ? E acea lumina din adanc care-i inima curata… Nu-i scris in Evanghelie : Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu ? Ingerul nu inceteaza nicicand sa-l vada. Cand avem si noi inima curata, au disparut toate zidurile dintre duhul care vede si sufletul facut sa primeasca lumina… Dar cand inima nu-i curata, e ca si cand dam ingerului intristat, ca organ de legatura un madular ciung si o mana nesimtitoare… Ce fericire sa-l asculti si cate nu avem a scoate de la el! Asa descoperim, cum zice Apocalipsul, ca masura ingerului e si masura omului. Felul in care mergem e si al nostru, dar e totodata si al lui… El e cel ce mi-a curatit ochii cu fierea Negraitului Peste. El e cel care ma face sa vad toate intr-o fata noua si el face ca sub pasii mei azurul cerului se impleteste cu drumurile cele mai intunecate. El scoate din toate invatamantul si preamarirea si toate, la dreapta si la stanga mea, se fac prin el miscare, idee, asemanare si imn.

Scriptura ne arata ca ingeri pazitori au nu numai oamenii singuratici, ci si aduna­rile oamenilor. Si acesti ingeri duc inaintea lui Dumnezeu faptele si rugaciunile obstilor omenesti si sunt raspunzatori si de vredniciile, dar si de gresalele lor. (Din Cartea de meditatii)