Copiii spun lucruri trasnite

O mama statea in bucatarie in timp ce fiul ei se juca cu trenuletul in living.
La un moment dat, mama aude trenul oprindu-se si pe fiul ei spunand:
– „Toti pasagerii care coborati, duceti-va la mama dracu´; toti ceilalti care mergeti mai departe stati in p***a-mamii voastre linistiti pe scaune ca pleaca trenu’”.
Mama stupefiata merge in living si ii spune:
– „In casa asta nu se foloseste asemenea limbaj! Acum, treci in camera ta si nu iesi de acolo 2 ore;
de-abia apoi te poti juca cu tenuletul din nou, DAR numai daca nu vei mai folosi asemenea limbaj.”
Dupa 2 ore, copilul se intoarce din camera si incepe sa se joace cu trenul.
In curand, trenul se opreste la urmatoarea statie si maica-sa il aude spunand:

„Toti pasagerii care trebuie sa coboare, va rog nu uitati sa va luati toate bagajele.
Pentru cei care urcati, va rugam sa asezati bagajele la locurile special destinate.
Va reamintim ca nu se fumeaza in compartimente.
Va dorim calatorie placuta si relaxanta alaturi de noi!”
In timp ce mama incepe sa zambeasca, fiul adauga:
-„…iar cei care v-ati basicat pentru cele DOUA ORE de intarziere… puteti s-o trimiteti in p***a ma-sii pe aia din bucatarie…”

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.

Loading...